mesajul zilei

Geniul omenesc nu va putea nicicând nascoci inventii mai desavârsite ca acelea create de natura, în care nu lipseste nimic si nimic nu-i de prisos!

luni, 23 aprilie 2012

Prognoza meteo

duminică, 22 aprilie 2012


COPILUL  E  CA  ŞI  COPACUL:  IN  SOL  BUN  CRESTE  FRUMOS”
            Educaţia  patriotică,  ca  proces  educativ,  prin  care  se  dezvoltă  conştiinţa  şi sentimentul  de  apartenenţă,  de  preţuire  şi  ataşament  faţă  de  Patrie  este  un  proces,  ce implică  toate  elementele  personalităţii. 
            Disciplinele  biologice  trebuie  să-şi  aducă  contribuţia  prin  obiectivele  lor cognitive  la  realizarea  personalităţii  elevului.Disciplinele  biologice,  care  se  predau  în ciclul  gimnazial  şi  cel  liceal  pot  avea  un  rol  deosebit  în  educarea  elevilor  în  spiritul dragostei  faţă  de  natură,  ţinutul  natal  al  Patriei.

            Criza  ecologică  contemporană  atenţionează  prin  tot  mai  numeroase  semnale  cu  caracter  social- narativ, cum  sunt:  industrializarea  neraţională,  care  are  ca  efect  şi  distrugerea  naturii,  dispariţia  unor  specii  de  plante  şi animale,  defrişarea  pădurilor,  diminuarea  surselor  de  materii  prime  şi  de  hrană,  apariţia  unor  boli,  generate  de degradarea  mediului  natural (  poluarea  aerului,  apei,  solului). În  consecinţă,  slăbesc  şi  se  distrug  relaţiile  reale  între organizme,  ceea  ce  duce  la  încălcarea  complexităţii  vieţii  la  diferite  niveluri  de  organizare  a  ei.            Asemenea  situaţii  au  loc  în  activitatea  didactică  în  instituţiile  preuniversitare  din  raionul  Criuleni. Educaţia ecologică  în  şcoală  se  realizează  în  cadrul  orelor  de  biologie,  geografie,  ecologie,  cît  şi  în  ocupaţiile  extraşcolare. În  fiecare  an  elevii  participă  activ  la  restabilirea  şi  lărgirea  spaţiilor  verzi,  acţiunea „Un  arbore  pentru dăinuirea  noastră”,  organizează  şi  înfăptuiesc  diferite  acţii  de  salubritate,  au  loc  ore  ecologice  pentru  a-i deprinde  pe  elevi  să  conştientizeze  importanţa  interacţiunii  armonioase  dintre  om  şi  mediul  ambiant. Educaţia ecologică  pentru  a  aduce  tînărul  în  situaţia  de  a  respecta  valorile  naturii,  ale  mediului  în  care  trăim  pentru  a restabili  acordul  dintre  om  şi  natură,  om  şi  societate. In  acest  înţeles  s-au promovat  cunoştinţele  la   lecţiile opţionale  de  ecologie  cu  tematica „Omul  şi  mediul”şi "Ecologia  şi  protecţia  mediului  înconjurător "– proiect- pilot    de  conştientizare  ecologică în cadrul  orelor  opţionale în  instituţiile  preuniversitare. Rezolvarea problemelor  ecologice  aduce  în  atenţie  în  mod  deosebit  rolul  includerii  în  activitate  a  fiecărui  elev,  actualizîndu-i nevoia  de  autorealizare.            În  zilele  noastre,  în  epoca  informaţională  de  globalizare  şi  dezvoltare  durabilă  a  societăţii,  apare  ca  o necesitate  pentru  fiecare  om - modelarea  gîndirii  şi  a  personalităţii  omului  prin  intermediul  educaţiei ecologice.Calităţile  ecologice  ale  elevului  nu  sunt  un  dar  înnăscut. Ele  se  formează  prin  interacţiunea  factorului ereditar  cu  mediul  ambiant. De  aceea  calităţile  de  personalitate  ale  elevului  trebuie  astfel  modelate  ca  elevul  să-i formeze  o  cultură  ecologică  şi  o  conduită  corespunzătoare.            Ecologia  socială  presupune  formarea  omului  cu  atitudini  specifice  pozitive  faţă  de  membrii  societăţii  şi dezaprobarea  fenomenelor  sociale  negative. Deci , educaţia  ecologică  este  o  componentă  al  sistemului  educaţional, care  prin  acţiuni  specifice  asigură  formarea  conştiinţei  ecologice.  Iar  aceasta  presupune  prezenţa  atitudinii responsabile  faţă  de  mediul  ambiant  natural  şi  social. Modelînd  conştiinţa  ecologică,  aceasta  la  rîndul  ei  se plasează  la  baza  formării  conduitei  ecologice.            Instruirea  ecologică  a  elevilor  este  orientată  spre  educarea  la  ei  a  responsabilităţii  civice  pentru  starea mediului  natural  şi  social  în  vederea  formării  personalităţii  creative,  multilateral  dezvoltate,  libere,  flexibile, sănătoase,  cu  un  comportament  ecologic  prosper,  capabil  să  se  integreze  activ  în  viaţa  socială,  vizînd  grija  şi responsabilitatea  faţă  de  sine  şi  faţă  de  mediul  natural  şi  social.            Vorba  înţelepciunii  populare: „Altoiul  face  pomul – pom, iar  şcoala  face  omul- Om”.      Acordăm  atenţie  serioasă  realizării  obiectivului  general  al  Catedrei  Raionale "Ştiinţele  despre natură:”Dezvoltarea  conştiinţei  ecologice”. Şi  anume  prin: formarea  şi  dezvoltarea  cunoştinţelor  teoretice, însuşirea de  către  elevi  a  cunoştinţelor  fundamentale  pentru  înţelegerea  problematicii  ecologice; convertirea  cunoştinţelor  în capacităţi  proprii  gîndirii  ecologice,  implicate  pentru  dobîndirea  unei  viziuni  globale  despre  refacerea  echilibrului om-natură; susţinerea  cognitivă,  afectiv- emoţională  şi  volitivă  a  convingerilor  ecologice  necesare  pentru transpunerea  cunoştinţelor  ecologice  în  practici  adecvate;  Deasemenea  la  nivel  de  profesori, manageri, diriginţi  a fost  acordată  atenţie  serioasă  formării  la  elevi  şi  dezvoltării  conştiinţei  ecologice  practice, dobîndirea  deprinderilor integrabile,  exersarea  şi  perfecţionarea  obişnuinţelor.Dintre  conţinuturile  particulare  ale  educaţiei  ecologice  se  evidenţiază  promovarea  sistematică  a cunoştinţelor  ecologice  în  cadrul  orelor  ecologice  cu  tematică  unică,  desfăşurate  în  zile  fixate  de  MET cu tematica  unică  republicană , şi  care  au  avut  scop  de  a  promova  concepte  specifice  de  mediu  şi  domenii  specifice de  activitate  umană: geografie, biologie, ecologie,  conexiuni  interdisciplinare...Ca  forme  de  realizare  a  educaţiei  ecologice    au fost   promovate  următoarele: educaţie  şi  instruire formală(  elucidată  şi  în  planurile  de  învăţămînt  ale  instituţiilor  preuniversitare  din  raionul  Criuleni), educaţie  şi instruire  non-formală ( în  formă  de  activităţi  extracurriculare, promovate  de  profesori); deasemenea  şi  educaţia  şi instruirea  informală ( prin  influienţa  mediului  social şi  implicarea  în  activitrăţi  ecologice  concrete)

Nu in ultimul rind,excursiile in natura trebuie sa contribuie la educareea dragostei fata de mediul inconjurator,cit si la perceperea si intelegerea legitatilor biologice,care asigura dezvoltarea armonioasa a lumii organice.

 obiectivul :”Purificarea  mediului, comportamentului, raţiunii, sufletului''

      Stările  emotive ce se nasc în excursii,   le  întărim  prin  lecţii,  excursii şi  vizite  didactice  .Exemplificăm  prin notabile  fapte  de  cuceriri  ale  ştiinţei, crîmpee- exemple  din viaţa şi  activitatea  savanţilor.Anume  imaginile  întîlnite în  natură  se  întipăresc  cu  atîta  putere  încît  nu  se  mai  şterg  din  memorie.  Ele  produc  stări  atît  de convingătoare,  cum  nici  un  paragraf  din  manuale  nu  o  poate  face. 




22 martie – Ziua Mondială a Apei
În fiecare an la 22 martie se celebrează Ziua Mondială a Apei, o sărbatoare instituită in anul 1992 in cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite privind Mediul Înconjurător de la Rio de Janeiro. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a nominalizat perioada 2005-2015 drept Deceniu Internaţional „Apa pentru viaţă”.
În această zi statelor li se recomandă de a asigura desfăşurarea orelor ecologice şi campaniilor de informare cu scopul de a ridica nivelul de conştientizare şi educaţie ecologică, permiţînd cetăţenilor de a înţelege mai bine mecanismele de protecţie şi ameliorare a apelor.
Apa este considerată un element strategic, o problemă centrală de siguranţă naţională şi o resursă tot mai disputată. Apa prezintă resursă vitală importantă si, fiind componentul cel mai dinamic al mediului natural, este în pericol de poluare continuă. Calitatea apei potabile este considerată una din cele mai importante probleme sociale şi ambientale. Poluarea apelor subterane este un fenomen larg răspindit, iar gospodărirea proastă a lor duce la deteriorarea continuă a calităţii acestora. Deficitul si poluarea apei poate provoca consecinţe nefaste asupra societăţii.
Pentru Republica Moldova această zi, de asemenea este un prilej de celebrare şi, în acelaşi timp, o ocazie de a informa opinia publică asupra problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor, precum şi  de a pune în adevărata lumină rolul, obligaţiunile şi responsabilităţile fiecăruia în vederea protecţiei surselor de apă.
Ministerul Mediului face un apel, pe această cale, la toţi factorii responsabili, dar şi ONG-urilor de profil să se implice alături de autoritatea centrală de resort la promovarea unei politici de prevenire a poluării si  ridicarea calitaţii apei prin popularizarea unei campanii şi atingerea rezultatelor ei: conştientizarea problemelor de gospodărire a apelor şi adoptarea unui comportament adecvat faţă de mediu, în speţă, apa.  Prin voinţa si efort comun al tuturor instituţiilor si societăţii civile, vom reuşi sa intervenim pentru stoparea si dispersia poluanţilor in cursurile de apă si sa avem ape mai curate si mai bogate in surse de viaţă. Reamintim ca apa este un element constituent indispensabil al naturii si, implicit, al vieţii noastre.
În acest context, avînd în vedere faptul că apa ocupă un loc distinct în viaţa noastră, considerăm oportună prezenţa fiecaruia la celebrarea Zilei Mondiale a Apei.

Inspectoratul Ecologic de Stat

Inspectoratul Ecologic de Stat a fost fondat în anul 1990 şi
  • exercită controlul ecologic de stat asupra respectării legilor şi actelor normative în problemele protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale, inclusiv la frontiera de stat a ţării;
  • efectuează expertiza ecologică de stat în scopul prevenirii impactului activităţilor economice asupra mediului, componentelor lui, ecosistemelor, sănătăţii populaţiei;
  • organizează acţiuni de combatere a braconajului pescuitului ilicit şi tăierilor de arbori;
  • efectuează investigaţii de laborator privind calitatea factorilor de mediu;
  • conlucrează cu organele de drept privind examinarea contravenţiilor administrative şi tragerea la răspundere a contravenienţilor;
  • conlucrează cu organele administraţiei publice locale la elaborarea şi implementarea programelor şi planurilor locale şi regionale de acţiuni în domeniul protecţiei mediului;
  • supraveghează activitatea agenţilor economici privind achitările plăţilor pentru poluarea mediului şi eliberează autorizaţii a folosinţelor de mediu.

5 Iunie ziua mondiala
a mediului (ecologiei)
Ziua Mondiala a Mediului (Ecologiei) - 5 Iunie - instituita in 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite pentru celebrarea Conferintei "Ecologia Umana" de la Stockholm si reprezinta elementul cel mai important al Programului Ecologic al Natiunilor Unite (UNEP).

Aceasta zi se sarbatoreste in ziua de 5 iunie a fiecarui an si constituie un prilej pentru institutiile guvernamentale, administratiile locale, asociatiile de tineri, organizatiile nonguvernamentale, intreprinzatori, industriasi, inclusiv mass-media de a se mobiliza prin manifestari comune menite sa atraga atentia asupra necesitatii protejarii factorilor de mediu. 

vineri, 13 aprilie 2012






Pastrarea deseurilor în Republica Moldova
Deseurile menagere reprezinta în Republica Moldova o sursa de poluare semnificativa. O mare parte din deseuri menajere se pastreaza la rampele de depozitare.
Stiti ce prezinta ele? Acestea reprezinta niste terenuri special selectate, care trebuie sa corespunda anumitor cerinte si anume: solul acestor terenuri trebuie sa aiba proprietati, care nu permit difuzia scurgerilor din masa de deseuri în apele freatice; adâncimea apelor freatice în aceste locuri sa fie mare; dispersia deseurilor sub influenta vântului, ploilor sa fie minimala .
În prezent pe teritoriul republicii sunt depozitate la platformele de depozitare autorizate si
neautorizate circa 25 mln. m 3 deseuri.
Platformele se numesc autorizate în cazul când constructia lor este autorizata de catre
 institutiile de resort si se efectueaza conform cerintelor în vigoare; neautorizate – în cazul 
când rampele se organizeaza stihiinic si fara legalizare.
Suprafata totala a rampelor din republica constituie 1304,6 ha. Din acestea – 643,2 ha le revin rampelor autorizate si 661,4 ha – celor neautorizate. Volumul total de deseuri menajere solide la moment constituie 24866,7 mii m 3 . Dinamica schimbarii suprafetelor rampelor de depozitare a deseurilor menajere demonstreaza ca suprafata rampelor de depozitare în ultimii 4 ani (2000-2003) treptat se mareste, ceea ce se explica prin faptul ca unele rampe de depozitare deja sunt supraîncarcate si este necesara deschiderea a noi rampe de stocare a deseurilor.
Colectarea deseurilor menajere solide în Republica Moldova nu se efectueaza selectiv.
Suprafetele rampelor de depozitare
a deseurilor managere, ha.

Depozitarea deseurilor în majoritatea localitatilor se efectueaza la gunoisti si este modalitatea
 de baza în solutionarea problemei deseurilor menajere. Practic la toate gunoistile deseurile sunt
 transportate si stocate într-un mod ce nu corespund cerintelor protectiei mediului. Gunoistile
existente nu sunt amenajate si îngradite, nu dispun de sisteme de drenaj pentru evacuarea scurgerilor
 si nu se efectueaza lucrari de înhumare a deseurilor.


Aceasta modalitate de înlaturare a deseurilor menajere s-a început multi ani înainte, atunci când aceasta nu prezenta pericol pentru mediul înconjurator, iar în prezent este necesara o urgenta schimbare.
Gestionarea deseurilor menajere prin depozitare nu este metoda binevenita, deoarece ea duce la poluarea mediului ambiant si la pierderea unor cantitati mari de componente pretioase cum ar fi substantele organice, hârtia, carton, mase plastice, metale (fier, nichel, cupru, crom) etc. Transportarea acestor deseuri la rampa de depozitare duce la pierderea combustibilului necesar pentru transportare si necesita ocuparea unor suprafete noi pentru depozitarea deseurilor. Tot o data, aceste componente pot fi folosite ca materie prima secundara pentru obtinerea hârtiei, biogazului, îngrasamintelor pentru fertilizare (care se formeaza în rezultatul compostarii) etc.
Alte deseuri colectate, de exemplu, deseurile galvanice, contin metale importante (fier, nichel, cupru, crom, vanadiu) si necesita o prelucrare speciala pentru a evita poluarea mediului.
Problema gestionarii deseurilor este actuala si pentru localitatile rurale. Studiile efectuate într-o serie de localitati rurale au demonstrat ca în compozitia morfologica a deseurilor din zonele rurale continutul baligarului constituie circa 40%. Deseurile menajere în majoritatea cazurilor sunt aruncate pe malurile râuletelor, pâraiaselor si a râpelor. În prezent absolut toate pâraiasele care se scurg practic din fiecare comuna duc cu apele lor o cantitate enorma de poluanti, începând de la nitrati si nitriti si terminând cu diverse substante chimice toxice. Aceste fapte au condus la poluarea esentiala a apelor freatice care sânt principala sursa de apa potabila în ariile rurale.
Cum putem solutiona problema gestionarii deseurilor menajere?
Este necesara efectuarea colectarii selective a deseurilor menajere si implementarea acestei metode în practica.
Majoritatea deseurilor toxice (galvanice, cu continut de vanadiu, cianurice) sunt depozitate pe teritoriul întreprinderilor industriale unde s-au format. Cantitatea totala de deseuri toxice amplasate pe teritoriul republicii constituie cca. 8565 t.
Deseurile galvanice sunt amplasate la întreprinderea “Alfa”, cele cu continut de vanadiu se pastreaza într-un bazin special amenajat la Centrala Termoelectrica 1, sedimentele Albastru de Prusia sunt depozitate în cisterne si amfore pe teritoriul fabricilor de vin. Cel mai mare pericol pentru mediul înconjurator îl prezinta deseurile de pesticide inutilizabile si interzise care se afla în cantitati de circa 1800 t, multe dintre care sunt amplasate în locuri si conditii inadecvate cerintelor de pastrare a acestora si contribuie la poluarea imensa a mediului. 


Ministerul Mediului lansează acţiunea - concurs „Rîu curat de la sat la sat”

Un premiu de pînă la 30 mii lei vor primi localităţile cu cele mai curate rîuri în cadrul Acţiunii - concurs „Rîu curat de la sat la sat”, lansat de Ministerul Mediului în cadrul Zilei Mondiale a Apei. Acţiunea „Rîu curat de la sat la sat” are drept scop curăţirea şi lichidarea tuturor focarelor poluante în apele curgătoare din ţară. Proiectul include activităţi de curăţare a cursurilor de apă, izvoarelor, cişmelelor, a altor corpuri de apă ce formează reţeaua hidrografică din intra- şi extravilanul localităţilor, precum şi amenajarea zonelor de protecţie a lor.

În dependenţă de lungimea cursurilor de apă din intravilanul şi extravilanul unităţii administrative, localităţile participante la Acţiunea-concurs sînt repartizate în trei grupuri: localităţile, cu lungimea cursurilor de apă de 15 km şi mai mult, localităţile, cu lungimea cursurilor de 10-15 km şi localităţile cu lungimea cursurilor de 1-10 km. Coordonarea activităţilor în cadrul Acţiunii-concurs este asigurată de către subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului Ecologic de Stat. În procesul de desfăşurare a concursului sînt antrenate serviciile desconcentrate în teritoriu ale autorităţii centrale de mediu, autorităţile publice locale, agenţi economici, instituţii publice, ONG-uri, societatea civilă.

Decizia finală privind învingătorii în Acţiunea-concurs va fi luată pînă la data de 1 august 2011. Acţiunea „Rîu curat de la sat la sat” s-a soldat cu rezultate remarcabile. În anul 2008 mai multe porţiuni ale rîurilor au fost curăţate totalmente, s-au creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea diversităţii hidro-biologice. Mai curate au devenit malurile rîurilor, lacurilor, a început restabilirea fîşiilor forestiere şi a zonelor de protecţie de-a lungul cursurilor de apă curgătoare. In total au fost curăţite cca 4 mii km de rîuri din cele 16 mii care constituie reţeaua hidrografică a ţării.

Dendrariul din Chişinău – atracţia capitalei

Dendrariul din Chişinău a fost fondat în 1973 pe locul fostei Grădini Botanice a Academiei de Ştiinţe a Moldovei. La început a avut o suprafaţă de 73 de hectare, iar ulterior a fost extins pînă la 83 de hectare. Este situat în partea de vest a Chişinăului, în valea pîrîiaşului Durleşti, între străzile I. Creangă, V. Lupu, E. Сoca şi A. Şciusev. Stilul arhitectural şi de planificare al Dendrariului este unul de peisaj cu elemente nesemnificative de peisaj regulat.

În Dendrariu sînt prezentate peste o mie de tipuri şi forme de plante lemnoase. Există sectoare cu elemente ale vegetaţiei forestiere din Moldova. Este bogată colecţia de seminţe de legume, seminţe oleaginoase, rozacee ş.a. Colecţia de conifere numără peste 50 de denumiri din diferite zone floristice ale globului.

Dendrariul este un parc cu un anumit regim de frecventare, este un loc de agrement public. Este luat sub protecţia statului ca monument al arhitecturii peisagistice. Prima senzaţie pe care o au cei intraţi aici pentru prima oară este cea a nemărginirii. Dendrariul este un loc de odihnă nu doar al chişinăuienilor. Aici vin mulţi excursionişti, elevi ai şcolilor din apropiere, ai colegiilor şi studenţii Universităţii Pedagogice cu care se mărgineşte parcul, vin aici să se pregătească de examene, de seminare. La fel, pot fi întîlniţi mai multe grupuri de turişti străini, care se plimbă pe aleile parcului, iar acest lucru nu e deloc este surprinzător, căci Parcul Dendrologic a fost inclus de mult şi pe bună dreptate în lista principalelor atracţii ale capitalei noastre.

Aici e întotdeauna linişte, zgomotul urban, practic, nu se aude. Şi mai surprinzător este faptul că parcul nu arată ca unul artificial şi construit, este foarte organic, incluzînd peisajul regulat al părţii sale centrale, dar şi un peisaj mai „sălbatic” – periferiile parcului, care parcă nici nu au fost atinse de mîna omului şi totul pare foarte natural şi neexplorat.

Înviorează mult lacul situat în unul dintre colţurile parcului şi, mai ales, pîrîiaşul Durleşti, care trece prin partea de jos, cu cîteva poduri aruncate peste el. Şi peste tot pot fi văzuţi oameni lucrînd paşnic şi tihnit, ocupaţi de îngrijirea peluzelor, grădinii de flori, straturilor de flori, havuzurilor. Sînt şi ei parte a acestui peisaj, înscriindu-se perfect în el şi reamintind că această frumuseţe a fost creată cu mîinile şi inimile oamenilor. Toate acestea – graţie acelora care menţin acest loc magic în perfectă ordine şi oferă posibilitatea de a comunica cu natura, distrăgînd de la agitaţia cotidiană, care începe chiar din pragul casei.

În Moldova vor fi implementate peste 70 de proiecte pentru îmbunătăţirea situaţiei ecologice

11 staţii de irigare din zona rîurilor Prut şi Nistru urmează a fi restaurate în 2012. Acestea vor permite irigarea a 15 mii de hectare de teren în raionele Orhei, Criuleni, Dubăsari şi Anenii Noi. Costul proiectului este de 102 milioane dolari. Despre aceasta a anunţat ministrul Mediului Gheorghe Şalaru, vorbind despre obiectivele pentru acest an.

În general, Ministerul Mediului a elaborat peste 70 de proiecte pentru îmbunătăţirea situaţiei mediului în Moldova.

Printre priorităţile anului 2012, ministrul a menţionat instalarea unui radar în zona Aeroportului din Chişinău, care ar asigura prognoza meteo mai exactă, precum şi crearea a două staţii meteorologice şi a unei hidrometeorologice în oraşele Soroca, Bălţi şi Leova. "Aceste staţii vor permite nu numai obţinerea prognozei meteo, dar şi informaţiei despre starea apelor în rîurile Nistru şi Prut, ceea ce ne va ajuta să evităm riscul inundaţiilor", a remarcat Gheorghe Şalaru.

Ministerul, de asemenea, intenţionează să lanseze reconstrucţia sistemelor de aprovizionare cu apă din oraşele Bălţi, Soroca, Floreşti, Teleneşti, Sîngerei şi Drochia.

Totodată, conducerea Ministerului Mediului promite că, pînă în 2013, va fi lansată „Cărtea Roşie a Republicii Moldova” în ediţia a treia.

joi, 12 aprilie 2012



De  la formare,Pamantul a evoluat mult. Istoria sa a fost marcata de evenimente importante, ca formarea oceanelor, aparitia vietii, aparitia sau disparitia unor animale si plante. Oamenii de stiinta au numit prima perioada din istoria Pamantului Precambrian-ul (acum, 4,6 miliarde-540 milioane-de ani). Urmeaza apoi patru perioade numite ere geologice: Era Primara (acum 540-245 milioane de ani), Era Secundara (245-64 milioane de ani), Era tertiara (acum 65-2 milioane de ani), si, in sfarsit, Era Cuaternara (acum 2 milioane de ani-pana in zilele noastre). Din acele timpuri pana astazi, Pamantul a cunoscut o serie de schimbari majore in ceea priveste aspectul mediului inconjurator. Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale. Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Această temă "Un mediu curat – o viaţă sănătoasă”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur. Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972) Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia. Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării. Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a îmbrăcat de-a lungul timpului mai maulte aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi anume: I. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de poluare, este produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi indiferent pe ce treaptă de civilizaţie s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societăţile cele mai evoluate. Pericolul principal reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii, care fac numeroase victime. Totuşi, putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent, poluarea biologică – bacteriologică, virusologică şi parazitologică, are o frecvenţă foarte redusă. II. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a diverselor substanţe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă, atât prin creşterea nivelului de poluare, cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul principal al poluării chimice îl reprezintă potenţialul toxic ridicat al acestor substanţe. III. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai recentă formă de poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi aerului, şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat. Însă cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti. Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă cât mai ales a celei subterane. Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice în practica agricolă. Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în: - reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi localuri publice; - reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi formate din materii brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie de ramura industrială şi de tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice, pe când în industria chimică, metalurgică, siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice organice sau anorganice); - reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor; Elementele poluante ale solului sunt de două categorii: - elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi), eliminate de om şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale); - elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează etc. Ca măsuri de prevenire şi combatere a poluării solului sunt: colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor colectate în afara localităţilor, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor îndepărtate prin neutralizarea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor, incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc. Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple funcţii, fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale. La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în: Surse organizate: - apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate în microrganisme, dintre care multe patogene; - apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor prime, semifinite şi finite, sau a ustensilelelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă. - apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale. Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii). Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor poluante, împărţite în: - elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene; - elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice; Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt: interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale, construirea de staţii de epurare, construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor industriale, înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide; Aerul formează învelişul gazos al Pământului, reprezentâns şi el un element indispensabil vieţii. Poluarea aerului constă din modificarea compoziţiei sale normale (78% N, 21% O2, 0.03 CO2, 0.01% ozonul şi alte gaze, vapori de apă, pulberi) în mod deosebit prin pătrunderea în atmosferă a unor elemente străine şi cu efecte nocive. Sursele de poluare a aerului sunt: Surse naturale, reprezentate de diversele procese care se petrec în natură sunt: solul, care suferă fenomene de eroziune şi măcinare cu eliberare de particule foarte fine; plantele şi animalele, care pot elimina în aer diverse elemente(fulgi,polen,păr) erupţiile vulcanice, care aruncă în aer mari cantităţi de gaze, particule solide; Sursele artificiale, reprezentate de activităţile omului: procesele de combustie, de la încălzirea locuinţelor şi până la combustibilul utilizat pentru producerea de energie în scopuri industriale; procesele industriale, constituite din răspândirea în aer a diverşilor poluanţi eliminaţi de întreprinderile industriale; transporturile, constând în transporturi de tip feroviar, naval şi aerian şi în special rutier; Ca elemente poluante principale sunt: suspensiile, reprezentate de particulele solide sau lichide dispersate în atmosferă; gazele sub formă de poluanţi în stare gazoasă, răspândiţi în atmosferă; Măsurile cele mai importante pentru împiedicarea poluării masive a atmosferei sunt: construirea de întreprinderi în afara zonelor de locuit, tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea concentraţiei de poluanţi, asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizaţi în industrie, înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalaţii de reţinere a poluanţilor, reglarea corespunzătoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea eliminării poluanţilor, înlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai puţin poluant, amenajarea cât mai multor spaţii verzi etc. Formele de poluare sunt foarte diverse şi afectează multe aspecte ale Terrei. Unele din efectele devastatoare ale poluanţilor nu pot fi observate în momentul poluării însă, în timp, consecinţele majore vor afecta întreaga planetă şi în acelaşi timp şi pe cel care dă naştere aceastei situaţii : omul. Deşi o parte din poluarea mediului este rezultatul unor fenomene naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte este cauzată de activităţile umane. Acţiunea mediului poluant asupra organismului uman este foarte variată şi complexă. Ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, disconfortul, până la perturbări puternice ale stării de sănătate şi chiar pierderea de vieţi omeneşti. Aceste efecte au fost sesizate de multă vreme, însă omul a rămas tot iresponsabil faţă de natură. Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind influenţa poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei. Ele se datorează unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu, care au repercusiuni puternice asupra organismului uman. Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului asupra sănătăţii. Acestea se datorează faptului că în mod obişnuit diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor, continuă chiar la concentraţii mai scăzute, nu este lipsită de consecinţe nedorite. Efectele cronice au însă o deosebită importanţă şi sub aspect economic şi social. Încărcarea organismului populaţiei expuse cu anumiţi poluanţi cunoscuţi a avea calităţi de depozitare în anumite organe reprezintă un alt aspect important al influenţei poluării mediului asupra sănătăţii. Este vorba, în special, de plumb, de cadmiu, de pesticide organo – clorurate, de unele substanţe radioactive şi alţi poluanţi care intră în această categorie. Efectele indirecte ale poluării constau însă şi din înfluenţele asupra faunei şi florei, care uneori sunt mult mai sensibile decât organismul uman la acţiunea diverşilor poluanţi. Se ştie astfel că animalele, păsările, insectele, unele organisme acvative, ca şi plantele suferă înfluenţa poluanţilor până la dispariţia sau distrugerea lor. Cunoaşterea acestor efecte ale poluării mediului asupra sănătăţii a condus la necesitatea instituirii unor măsuri de protecţie a mediului înconjurător. S-a afirmat că toate efectele asupra sănătăţii oamenilor arătate mai sus sunt rezultatul ruperii echilibrului dintre organismul uman şi mediuul înconjurător. În anumite situaţii de poluare s-au înregistrat numeroase cazuri de: bronhopneumopatii, bronşite, cancer pulmonar (poluarea aerului), febră tifoidă, dizenteria, holera, poliomelita, hepatita epidemică, amibiaza, lambliazafascioloza, intoxicaţii (poluarea apei). În concluzie, se pare că poluarea mediului înconjurător dăunează foarte mult sănătăţii omului şi de aceea ar trebui să ne îndreptăm cu toţii atenţia asupra acestei consecinţe a poluării.